După câteva săptămâni de pelerinaj prin cabinete şi laboratoare de cartier, o femeie din Bucureşti află că suferă de o infecţie urinară. I se prescriu tratamente scumpe care însă nu dau niciun rezultat. Urmează alte investigaţii, starea de sănătate se agravează şi, pentru că la secţia de urologie a Spitalului Clinic Fundeni şirul de pacienţi este prea lung, iar pacienta nu mai poate aştepta, este transportată la Institutul de Boli Infecţioase „Prof.dr.Matei Balş”.
Aici, este internată şi i se pune adevăratul diagnostic: o infecţie provocată de un parazit. Întâmplător, povestea se termină cu un happy-end şi pacienta a fost în cele din urmă tratată corect. Până atunci însă, s-au cheltuit câteva zeci, poate sute de lei degeaba pe consultaţii, investigaţii şi tratamente prescrise greşit.
Este doar unul dintre miile de cazuri de acest gen petrecute în România. Lipsa unui traseu clar al bolnavului şi al unui set de analize executate fără cusur, fără rabat de la calitatea reactivilor sau al procedeelor de lucru, provoacă pierderi enorme.
De timp, de bani şi, nu în ultimul rând, de sănătate. Întârzierea stabilirii unui diagnostic, a unui tratament care, cu costuri minime, oferă eficienţă maximă provoacă în cele din urmă pierderi.
Lipsiţi de asistenţa permanentă a medicului de familie, bolnavii din România caută singuri rezolvarea problemelor lor pe la diverse clinici sau cabinete private, alegând de cele mai multe ori preţul cel mai mic.
Şi, aşa cum este şi logic, cu cât preţul plătit pentru un serviciu medical este mai mic, cu atât şansele ca diagnosticul şi tratamentul primite să fie greşite sunt mai mari.
De cele mai multe ori, bolnavii eşuează în camerele de gardă ale spitalelor cu forme agravate de boală, ceea ce măreşte enorm costul serviciilor medicale de care aceştia au nevoie. Şi, în