În unele părţi ale Spaniei, o creatură masivă, cu puteri fizice extraordinare, apără cu sfinţenie turmele de oi şi pe păstorii lor. Basajaunul, căci aşa se numeşte creatura, este, în folclorul bascilor, o făptură umanoidă acoperită cu păr lung şi roşu din cap până-n picioare, cu o înălţime uluitoare (uneori ajunge chiar la trei metri) şi cu trăsături antropomorfice.
Tradus în dialectul basc euskera ca fiind stăpânul („jaun") pădurii, al sălbăticiei („baso"), basajaunul se bucură de o mare popularitate în rândurile comunităţilor care trăiesc în zone izolate. Potrivit unor studii, această făptură, al cărei trup seamănă cu cel al celebrului Bigfoot din America de Nord, are gheare puternice şi voce înfiorătoare.
Mulţi oameni cred că basajaunii au fost primii meşteşugari de pe Terra, care au transmis pământenilor taina cultivării grâului, a făuririi de arme şi obiecte de uz casnic şi a construirii caselor. În cărţile de specialitate, această apariţie este considerată mai degrabă un spirit protector, care se arată oilor atunci când le paşte o primejdie. Păstorii sunt treziţi de clopotele de la gâtul mioarelor, iar lupii care dau târcoale stânii sunt alungaţi. Basajaunul este totodată responsabil de protejarea turmelor în caz de calamităţi naturale. Când se apropie o furtună, creaturile urlă ca din gură de şarpe, cu o voce extrem de puternică, anunţându-i pe oieri că se apropie un pericol.
În mitologia aragoneză (regiune situată la graniţa de est a Ţării Bascilor), mărturii ale existenţei acestor creaturi se regăsesc, încă din secolul al XV-lea, pe pereţii unor locuri sfinte, cum este cazul Catedralei Burgos sau al Mănăstirii Santa Maria la Real. Aragonezii spun că aceste fiinţe extrem de puternice trăiau odinioară în inimile pădurilor sau în peşteri adânci din Pirineii din nordul Spaniei şi sudul Franţei.
În unele
