Marciano este singurul boxer profesionist care nu a cunoscut înfrângerea în întreaga carieră. Şi, totodată, primul alb care a cucerit centura cu diamante a „greilor”. Mâine se vor împlini patru decenii de la dispariţia lui Rocky Marciano. Americanul de origine italiană, al cărui nume real era Rocco Francis Marchegiano, s-a născut la 1 septembrie 1923, în Brokton (Massachusetts), într-o familie cu şase copii.
Cum ai săi erau oameni modeşti, Rocky Marciano a fost obişnuit de mic cu greul. A găsit însă timp şi pentru sport. A jucat baseball, iar apoi şi-a confecţionat singur un sac de antrenament pentru box .
L-a agăţat de un pom, în grădină, şi obişnuia să-l lovească ore în şir. Obligat să se întreţină, el a abandonat şcoala şi a lucrat ca şofer, iar apoi ca vânzător de pantofi.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial l-a făcut pe italian să-şi satisfacă stagiul militar în Ţara Galilor, contribuind la transportul de provizii necesar debarcării din Normandia.
43 de victorii înainte de limită!
Boxul avea să-i schimbe viaţa în bine lui Marchegiano, al cărui nume, nefiind uşor de pronunţat de către americani, a fost schimbat în Marciano. În 1946, el a câştigat un turneu al forţelor armate americane.
Un an mai târziu, la 17 martie, a disputat primul meci ca profesionist, învingându-l prin KO, după trei reprize, pe Lee Epperson. Era primul succes dintr-o serie de 49. Surprinzător, după această izbândă, Rocky a revenit în circuitul amator, această perioadă fiind şi singura în care a cunoscut gustul înfrângerii.
Un meci memorabil
Se poate spune că Marciano şi-a început adevărata carieră profesionistă pe 12 iulie 1948, când l-a trimis la podea pe Harry Bilizarian. Aceeaşi soartă au avut-o şi următorii săi 15 adversari.
Toţi au cedat înainte de
