O vie polemica si replici acide a stranit (din nou) presedintele Traian Basescu atunci cand a aratat, intr-un comunicat pe tema speculatiilor privind transporturi ilegale de armament si legaturi cu organizatii teroriste (ale fratelui preseidntele cu stiinta/acceptul lui Traian Basescu), ca "... unii politicieni si persoane asociate acestora desfasoara o campanie de discreditare sistematica a unor institutii ale statului".
Adica cum? A-l ataca si discredita pe presedinte, echivaleaza cu a ataca si a discredita insusi statul roman? "L'Etat, c'est moi!" a spus Regele Soare, dar noi suntem o preafrumoasa republica democratica.
Ludovic al XIV-lea folosea expresia ca pe o sinteza a centralismului regimului sau. Statul sunt eu, insemna pentru el: "eu sunt puterea absoluta si discretionara". Aplecarea catre democratie/autoritarism a lui Traian Basescu este, desigur, discutabila, insa, oricat de mult am intinde interpretarea recentelor sale afirmatii, ele nu se refera la asa ceva.
Discutia este cu totul alta si pe deplin justificata, atat timp cat una dintre institutiile statului, invocate de Traian Basescu, este Presedintia. Asadar, in ce masura atacul la un inalt reprezentat al unei institutii corodeaza si institutia? In ce masura poate exista o disociere clara intre institutie si reprezentantul sau?
In mod ideal, aceasta disociere ar trebui sa fie posibila. Practic insa, ea este cu atat mai dificila cu cat vorbim despre o institutie mai importanta, chiar imposibila la cel mai inalt nivel. Asta se intampla cam peste tot in lume, dar in mod special intr-o tara in care totul este tratat atat de personal si mult prea putin institutional.
Cred ca, intr-adevar, orice atac la presedintele Romaniei implica, inevitabil, si institutia prezidentiala, de la aspecte marunte, la cele mai importante. Presedintele este cel mai im
