Mi-a sărit în ochi un articol din Business Standard recomandat de cineva pe facebook. Si am găsit mai multe detalii pe blogul lui Dragos (inclusiv emisiunea TV) E clar, vine dintr-o sensibilitate romaneasca a crizei (in care as incadra si Jos palaria, campania ProTV) si asupra careia o sa tot revin.
- manifestul cuprinde acea dihotomie care ne face sa ne simtim foarte bine, se pare: noi (un “noi” abstract care desemnează cetăţeni pasivi şi cinstiţi) sintem destepti si frumosi, dar sintem trasi in jos de o masa de hoti, pungasi, EBA si Vanghelie. in cazul manifestului cu pricina, noi cei buni sintem mai ales “noi tinerii destepti care lucram in multinationale”
- maniheismele de acest fel sint la fel de ineficiente si de nocive precum impartirea tarii in cocalari si necocalari – e de ajuns sa zgîrii puţin suprafaţa şi ajungi la prejudecăţi crunte de altă natură.
- Cum a ajuns un manifest corporatist atît de legat de ideea de naţiune? După cum puteţi vedea se repetă insistent cuvîntul “roman”, Romania – ei, le-as spune doamnei Svet si fanilor domniei sale ca asta e una dintre cauzele profincialismului mafiot in care traim, repetam prea des “romanii fac si dreg”
- “Ne-am simţit inutili, neputincioşi, tâmpiţi. Nu mai avem sistem de referinţă. Valorile au fost uitate.”, scrie Camelia Sucu. Tot acest sentiment al derivei valorilor vine din deriva financiară; inclusiv manifestul a fost generat de caderea businessului personal. E foarte interesant reflexul “corporatist” de a apela la sentimente nationale atunci cind nu mai curg banii – psihanalizez si vad cum invocarea valorilor si modelelor este o invocare a ajutorului de stat
- “Petre Ţuţea nu a luptat o viaţă pentru ca dra din Bamboo şi un cioban să fie aleşi să ne reprezinte în Parlamentul European.” In general, referintele culturale sint induiosator de… “corporate” in text, dar n-am chef sa
