Refuzând convenţiile sociale şi literare, scriitorul Henry Miller (1891-1980) a fost pe rând tabu şi simbol al unei generaţii contestatare. Henry Miller a scris primele rânduri la 30 de ani. Măcinat de o tensiune creatoare imposibil de exteriorizat, îşi petrecea timpul lucrând ca funcţionar în serviciul public, ascultând muzică clasică la radio şi cutreierând străzile New Yorkului.
Se născuse în Manhattan în 1891, dar crescuse în Brooklyn într-o familie germano-americană de condiţie mijlocie. În pofida faptului că poseda o capacitate intelectuală specială şi citea enorm şi neselectiv, Henry nu reuşise să rămână la City College of New York mai mult de un semestru, neputându-se adapta sistemului tradiţional de educaţie tipic unui colegiu.
Revoltă şi independenţă
După ce renunţă la slujbă, dedicându-se exclusiv scrisului, Miller pleacă singur în Europa şi se stabileşte la Paris. Lipsit de orice suport financiar, duce o viaţă boemă şi depinde întru totul de bunăvoinţa prietenilor. O cunoaşte pe Anais Nin, devenind iubitul ei. În aceeaşi perioadă, Miller scrie „Tropicul cancerului”.
În deschiderea romanului, Miller declamă: „Acesta nu este un roman, în sensul obişnuit al cuvântului. Nu, este o insultă continuă, un scuipat în faţa Artei, o lovitură sub centură dată lui Dumnezeu, Omului, Destinului, Timpului, Iubirii, Frumuseţii”.
Romanul, autobiografic la fel ca majoritatea scrierilor lui Miller, este o revoltă împotriva puritanismului şi amestecă critica socială cu reflexiile filosofice şi mărturisirile cele mai devoalate cu privire la experienţele scriitorului. Cartea este publicată la Paris în 1934, dar interzisă în America până în 1961, pe motive de obscenitate.
În mediul artistic din Franţa, Miller se simte în largul său. Scrie continuu, publicând „Primăvara neagră” (1936) şi „Tropi
