» Daca revenirea indicilor la BVB nu schimba psihologia populatiei, lucrurile stau cu totul altfel pe pietele dezvoltate, unde fiecare cetatean este direct implicat in miscarile pietei printr-un fond de pensii sau unul mutual.

» Supraindatorarea persoanelor fizice si a companiilor n-a disparut, deficitele publice au crescut, la fel, somajul. Daca ne luam insa dupa burse, acestea par sa "anticipeze" evolutii ale economiilor ce tin de… alchimie.

Cand majoritatea publicului priveste spre piata de capital ingrijorata de soarta fondurilor de pensii sau a investitiilor plasate in actiuni ori fonduri mutuale, o miscare ascendenta precum cea inceputa din martie are darul unei infuzii semnificative de optimism. Iar optimismul consumatorilor inseamna cheltuieli mai mari, credite, mai putine economii, deci o cifra de afaceri si profit in crestere pentru corporatii. Iata cum este suficient ca fortand o crestere a burselor sa se spere la o rezolvare fericita a crizei, desi nu s-a facut deocamdata mai nimic in afara de a se tipari bani. Care este motivatia celor care intra acum pe actiuni dupa o astfel de evolutie, stiind faptul ca profiturile companiilor (deci dividendele) isi vor reveni cu greu la valorile dinaintea crizei (somajul se mentine foarte ridicat, deci vanzarile nu vor creste rapid)? In nici un caz dividendele, ci pur sI simplu teoria "trendul este prietenul tau".

Cat timp bursele cresc, e suficient pentru a spera ca vor creste si mai mult. Ce se intampla insa cand miscarea se va inversa, avand in vedere ca cei intrati din martie pana acum sunt in majoritate speculatori, si nu investitori?

Probabil ca vom asista la ajustari agresive ale preturilor care vor ii vor spolia pe ultimii intrati. Pana atunci, cresterea pietelor reprezinta o sursa de profit pentru dinozaurii din sectorul bancar, amenintati de faliment in urma cu m