Ioan Rusu s-a întovărăşit cu muzica la vârsta de 15 ani şi a fost unul dintre cei mai mari dirijori şefi de muzică pe care i-a avut actuala Academie a Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu“ Sibiu. Muzica a fost viaţa lui. Fanfara militară a fost modul prin care a transmis oamenilor bucuria şi culoarea muzicii. Ioan Rusu este colonel în rezervă şi timp de douăzeci şi cinci de ani a fost dirijor şef de muzică la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu“ Sibiu, actuala Academie a Forţelor Terestre. „Am fost militar doar pentru meseria mea de dirijor“, precizează colonelul încă de la început. „Fratele meu m-a tras de aţă spre muzica militărească, el era inspectorul muzicilor militare. Mi-a zis «Vino la şcoala de muzică» şi m-am dus la Bucureşti. Am făcut Şcoala de Muzică şi în 1953 a fost împărţită în două, Şcoala Profesională şi Şcoala de Subofiţeri. Trebuia oarecum să le faci pe amândouă. Din 1955 până în 1959 am fost subofiţer instrumentist pentru fanfară la Bucureşti şi de la Cluj, a fost o perioadă foarte frumoasă“ , îşi aminteşte Ioan Rusu.

Fanfara militară pentru turişti

La finele deceniului s-a întors în şcoală, la ofiţeri, şi s-a pregătit pentru a ajunge şef de muzică. „Am absolvit în 1962 şi puteam să rămân în Bucureşti, pentru că am fost şef de promoţie. Dar eu mereu am ascultat de fratele meu, a fost un bun sfetnic. El mi-a zis să plec din capitală, unde sunt mulţi în acest domeniu, şi să mă dezvolt într-un oraş din provincie“ , continuă povestea colonelul. Aşa a ajuns în Râmnicu-Vâlcea unde timp de patru ani a fost locotenent dirijor şef de muzică şi toate verile a dat concerte de fanfară în staţiunile balneare din nordul Olteniei. „Muzica era un serviciu ca toate celelalte în unitatea militară. Iar noi cântam pentru oamenii veniţi în staţiune, la Govora, Olăneşti, Călimăneşti. Mai mare satisfacţie decât să te asculte toa