Antrenoarea de gimnastică ritmică le îndrumă pe sportivele sale spre performanţă. Dana Tîrba avea doar şapte ani când început sportul dintr-o joacă. Aceasta a aflat de la o colegă de existenţa gimnasticii ritmice şi era foarte curioasă să vadă ce se întâmplă în sala de antrenamente. „Am început gimnastica în 1983, când am auzit de la o colegă de şcoală că există acest sport. Am mers singură la sala de gimnastică. Îmi plăcea că erau multe fetiţe acolo, fiind un sport specific feminin. Am avut mereu părinţii aproape. Ei nu au avut nimic împotrivă şi aşa am continuat”, a povestit tânăra.

Primele antrenamente într-o sală de clasă

Sportiva a avut parte de un început plin de emoţii. Sociabilă şi veselă, Dana a reuşit foarte uşor să se integreze în „noua sa familie”. „Am început să facem antrenamente într-o sală de clasă din sediul Clubului Sportiv Şcolar din Reşiţa, la etajul unu. Acolo am învăţat primele taine ale acestui sport. Eram o grupă de fete foarte apropiate şi ne întelegeam foarte bine. După ceva timp, am început antrenamentele la sala de gimnastică a băieţilor şi într-o sală de sport a unui liceu din oraş”, a mai povestit gimnasta. 

Sforile şi coarda au ambiţionat-o

Ca orice sport, gimnastica ritmică are părţile sale mai dure, unde ambiţia este un factor determinant. „Fiecare fetiţă îşi dorea să fie cât mai corectă, cât mai bună. Când am început eu îmi doream să învăţ sforile şi podul. Acestea erau destul de dificil de executat, dar am avut ambiţie suficientă să le învăţ. Aveam momente când ziceam că mă las dar de fiecare dată apărea ceva nou de învăţat şi continuam”, a povestit Dana.

Premiate cu o prăjitură pentru medalii

Ajunsă la grupa de avansaţi, sub îndrumarea Florianei Oravetz, au început să apară şi rezultatele. „Îmi amintesc primul concurs mare, a fost Campionatul