Un necaz nu vine niciodată singur. Pe lângă efectele fireşti ale crizei, oamenii de afaceri cu plasamente imobiliare şi-au diminuat averile şi prin decizii greşite. Miliardele care curgeau fără oprire în şi din piaţa imobiliară a ultimilor cinci ani au atras atenţia oamenilor de afaceri, indiferent de domeniul în care activau. Uneori bazate doar pe motivaţii de genul „dacă toată lumea investeşte în imobiliare, de ce să nu o fac şi eu?“, aceste plasamente au de

Un necaz nu vine niciodată singur. Pe lângă efectele fireşti ale crizei, oamenii de afaceri cu plasamente imobiliare şi-au diminuat averile şi prin decizii greşite.

Miliardele care curgeau fără oprire în şi din piaţa imobiliară a ultimilor cinci ani au atras atenţia oamenilor de afaceri, indiferent de domeniul în care activau.

Uneori bazate doar pe motivaţii de genul „dacă toată lumea investeşte în imobiliare, de ce să nu o fac şi eu?“, aceste plasamente au devenit pietre de moară legate de gâtul afacerilor de bază. După trei ani în care piaţa imobiliară s-a construit pe baze artificiale şi profund speculative, au apărut şi problemele. „În imobiliare au câştigat oamenii specializaţi, care cu asta se ocupă. Cumpără, dezvoltă, vând. Au mai fost şi norocoşi, veniţi din alte domenii, care au prins începutul caruselului. Ceilalţi pierd masiv“, explică avocatul Gabriel Biriş.

După ce a vândut, pentru 75 de milioane de euro, trei sferturi din Domo către fondul de investiţii Equest, în 2007, adică exact la timp, pentru că în 2008 electroretailul a început deja să scârţâie, omul de afaceri Lorant Szarvadi a direcţionat, anul trecut, circa 40 de milioane de euro în afaceri imobiliare. Adică exact când nu trebuia. Szarvadi intenţiona să dezvolte un proiect rezidenţial la Sfântu Gheorghe, pe un teren de 11,7 hectare, care necesită o investiţie de minimum 20 de milioane de euro. Alte 20 de m