Incepe o saptamana care se anunta una dintre cele mai complicate din acest an. Ar trebui sa fie, in primul rand, saptamana in care premierul, potrivit propriului anunt, ar urma sa asume, pe 2 septembrie, raspunderea guvernului in fata Parlamentului pentru un pachet consistent de legi, intre care cea privind interzicerea cumulului pensie-salariu de la stat, legea educatiei si cea a salarizarii unice a bugetarilor.
Din nefericire insa, probabilitatea ca Emil Boc sa rateze inca un termen anuntat cu surle si trambite este uriasa. Din pachetul anuntat este gata doar legea cumulului. Cea a salarizarii unice pare sa fi intrat intr-un blocaj oarecum previzibil, cat timp asezarea pe grila unica a diferitelor categorii profesionale naste tensiuni foarte mari.
Dreptate au si medicii care se simt din nou umiliti si asezati pe o treapta mult inferioara importantei lor sociale, dreptate au si profesorii care pierd definitiv majorarea cu care fusesera aburiti in toamna trecuta.
Se pare ca, din nou, cei mai avantajati sunt bugetarii cu arma sau cei care pot bloca intregul sistem, inclusiv electoral, dupa cum magistratii o demonstreaza chiar in aceste zile.
Chiar daca au ajuns la o intelegere privind raportul 1-12 intre cel mai mare si cel mai mic salariu din sistem, un acord de ansamblu asupra legii pare imposibil de realizat in doua zile, timp in care forma finala a legii sa fie si adoptata de Guvern, si inaintata in Parlament pentru asumarea raspunderii.
Sigur, teoretic, Guvernul poate trece peste opozitia sindicatelor si poate adopta legea in forma pe care o considera de cuviinta. Nu cred insa ca vreunul dintre cele doua partide are vointa politica necesara pentru a face asa ceva in an electoral. In primul rand PSD nu ar fi dispus sa-si supere atat de tare aliatii traditionali.
Dar daca in privinta legii unic
