Subvenţiile europene reprezintă o gură de oxigen pentru agricultura românească, rămasă la nivelul plugului tras de boi. Solicitanţii sunt însă verificaţi dacă au declarat corect suprafaţa de teren. Drumul se intersectează cu autostrada Bucureşti-Piteşti şi străbate câteva aşezări argeşene. Odată ce se termină bucla şi am trecut podul, intrăm pe un drum prăfuit, de ţară. Am ajuns în Leordeni. Undeva, pe partea dreaptă, încep loturile sătenilor. Aici se află tere

Subvenţiile europene reprezintă o gură de oxigen pentru agricultura românească, rămasă la nivelul plugului tras de boi. Solicitanţii sunt însă verificaţi dacă au declarat corect suprafaţa de teren.

Drumul se intersectează cu autostrada Bucureşti-Piteşti şi străbate câteva aşezări argeşene. Odată ce se termină bucla şi am trecut podul, intrăm pe un drum prăfuit, de ţară. Am ajuns în Leordeni. Undeva, pe partea dreaptă, încep loturile sătenilor. Aici se află terenul care urmează să fie verificat de către inspectorii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

„Totul e să nu plouă şi să fie cer senin, altfel aparatul dă eroare şi nu putem să dăm punct cu GPS-ul“, ne explică Liviu Tudor, inspector în cadrul APIA, plimbând o cutie galbenă, cât o agendă de telefon, prin lanul de porumb al lui Nistor Bubu, unul dintre beneficiarii plăţilor directe la hectar. Aparatul costă 700 de euro şi a fost adus din import de Geodis, firma care a câştigat licitaţia organizată de APIA. „Sunt ore, de regulă între 13 şi 15, când se face revizia sateliţilor, şi atunci nu se poate măsura nimic“, completează Alexandru Şerbănescu, director coordonator adjunct al Centrului judeţean Argeş al APIA. Iar Paul Stănescu, celălalt inspector, detaliază cum se fac măsurătorile, atingând cu un instrument în formă de creion ecranul GPS-ului: „Introduc mai întâi numele meu, apoi pe cel al fermierului, şi astfel