Între 29 august şi 1 septembrie 1989, la Chişinău s-a desfăşurat Sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM. La ordinea zilei era votarea proiectelor de legi lingvistice. În timpul dezbaterilor, deputaţii moldoveni, ruşi, găgăuzi, bulgari şi ucraineni au întors pe toate feţele "chestiunea" limbii moldoveneşti. La sfârşitul lucrărilor, basarabenii au avut câştig de cauză. Dar mulţi credeau că era o "victorie à la Pyrhus".
"VEGHEAŢI" DE LENIN
În Sala Operei Naţionale din Chişinău, "vegheaţi" de figura lui Lenin, flancaţi de steagurile cu secera şi ciocanul ale URSS şi RSSM, delegaţii au dezbătut timp de patru zile, de dimineaţa până seara, statutul limbii de stat din republica de peste Prut. Atmosfera acelor zile era insuportabilă. Moldovenii se strângeau cu sutele de mii în pieţele centrale ale oraşului mobilizaţi de organizaţiile lor politice. În numeroase întreprinderi din regiunile cu populaţie rusofonă majoritară se declanşaseră greve. Lucrările sesiunii au fost transmise în direct la radio şi la televiziune. Două tabere adverse s-au cristalizat din prima zi a lucrărilor. Moldovenii cereau ca limba lor să fie limba de stat şi de comunicare, iar prevederea să fie menţionată inclusiv în Constituţie. De cealaltă parte, rusofonii insistau ca rusa să aibă cel puţin rolul de limbă de comunicare. Celelalte puncte din agenda de lucru a celei de-a XIII-a sesiuni a Sovietului Suprem (situaţia social-politică, aprobarea decretelor emise în ultimele luni) au devenit secundare. Problema limbii preocupa întreaga suflare a republicii moldoveneşti.
"LIMBA MOLDOVENEASCĂ A FOST PRACTIC SCOASĂ DIN UZ"
Primul a vorbit Mircea Snegur, preşedintele Sovietului Suprem, care a citit raportul din partea Prezidiului.
"Teritoriul şi limba sunt nişte componente de bază ale unei naţiuni, de
