Ora 8:30, sediul Tribunalului Municipiului Bucureşti. Dacă n-ar fi filtrele de securitate de la intrare, clădirea în care ar trebui să se împartă justiţia în România aduce mai degrabă a centru comercial lovit de faliment. În holul imens de la intrare, placat cu marmură, tronează încă două rânduri de scări rulante, care însă nu funcţionează. O tânără avocată, cu roba la subraţ, fustă strâmtă şi pantofi cu toc subţire îşi dă duhul urcând pe scările rulante.
Ora 8:30, sediul Tribunalului Municipiului Bucureşti. Dacă n-ar fi filtrele de securitate de la intrare, clădirea în care ar trebui să se împartă justiţia în România aduce mai degrabă a centru comercial lovit de faliment.
În holul imens de la intrare, placat cu marmură, tronează încă două rânduri de scări rulante, care însă nu funcţionează. O tânără avocată, cu roba la subraţ, fustă strâmtă şi pantofi cu toc subţire îşi dă duhul urcând pe scările rulante. Paznicii îi avertizează pe toţi cei care intră: „Vedeţi că este protest. Nu ştim care săli de judecată sunt deschise şi care nu”.
La primul etaj al fostului complex comercial Junior funcţionează şi Judecătoria Sectorului 2. Pe uşi tronează însă afişe despre mişcările de protest precedente, din vară – suspendarea activităţii între orele 12 şi 14.
Ora 9:00, Secţia a VII-a Comercială a Tribunalului Bucureşti. Începe şedinţa publică. Pe rol figurează nu mai puţin de 29 de cauze. Sunt „rezolvate” în timp record: 30 de minute. Majoritatea proceselor sunt reprogramate pentru 9 noiembrie, adică peste 3 luni.
Avocaţii şi consilierii juridici prezenţi în sală primesc vestea amânarii cu indiferenţă. Unii nici nu aflaseră de protestul magistraţilor, fiind informaţi la faţa locului de colegii avocaţi.
Judecătoarea transmite părţilor că nu se primesc documente la dosar, cu excepţia delegaţiilor. Restul documentelor – pe care avocaţii le aveau
