De multe aş fi putut să-l bănuiesc pe omul complex şi imprevizibil care este Traian Băsescu. Aveam impresia, de exemplu, că este un sentimental şi nu au fost puţine momentele în care domnia sa a fost chiar sentimental. E adevărat, în vecinătatea unor asemenea gesturi omeneşti, omul nu a ezitat să producă dovezi de cinism ireductibil. Mi se părea un intelectual mediu, stăpân pe sine şi pe cartea pe care a făcut-o în şcoală, dar nu îmi putea trece prin cap că nu ştie versurile imnului naţional. Să mă prefac fericit pentru coincidenţa că preşedintele ţării nu ştie imnul ţării? Mi se părea un voluntarist, capabil de orice gest care-i vine şi pe care nu şi-l poate reprima, dar nu credeam că voluntarismul domnului Băsescu se va opri la mofturile doamnei Udrea, care parcă-l are la mână, ajunsă, în timpul conducerii ţării de către dumnealui, persoana care face exact ce vrea, fără a ţine seama de legi, de ierarhii, de bunul-simţ. Robit de Elena Udrea, Traian Băsescu se dovedeşte altul decât l-am tot văzut, semeţ, călcând în picioare pretenţiile unora mai mari şi mai tari ca el. Astfel, femeia Elena dă măsura slăbiciunii supreme a domnului Băsescu.
O singură chestiune nu-mi puteam, totuşi, închipui despre domnul Băsescu: vocaţia sinucigaşă. Ce a declarat recent preşedintele? Ceva extrem de clar şi de păgubitor. O secvenţă de sinceritate de după drog. Un avertisment menit, parcă, să îndepărteze de dumnealui tot electoratul. Domnul Băsescu a spus răspicat că în zadar umblă unii oameni acum după măriri salariale, pentru că după trei luni, oricum, prin inflaţie şi alte măsuri ale statului, după prezidenţiale, ceea ce s-ar obţine acum nu va mai conta. Altfel spus, domnul Băsescu îi cheamă pe români să îl aleagă pentru că le garantează o viaţă mai rea?! Asta încă nu a făcut-o nimeni în istorie. Ultima comunitate, în care s-a consolidat ideea că pe măsură ce trec zilele v
