A avut 15 expoziţii personale, a scris 6 volume de panseuri şi a avut cinci meserii. De asemenea, a predat în Olanda, Germania şi Franţa, unde l-a cunoscut pe Cioran. Viaţa lui Tiberiu Cercel ar fi un savuros subiect de roman. Şi-a petrecut copilăria la Arad, unde a făcut şi şcoala profesională. La 16 ani, a început deja să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. La liceu intră abia la 24 de ani, după ce face armata şi reuşeşte să se descurce singur cu banii.
„Eram săraci. Sora mea şi cu mine am fost prima generaţie în pantofi. La 16 ani, lucram în schimburi în uzina de textile”, a declarat pictorul.
După liceu, merge la Facultatea de Arte Plastice de la Universitatea din Timişoara al cărei spirit îl urmăreşte întreaga viaţă.
“La facultate, am intrat penultimul şi am ieşit primul. La Timişoara, am devenit ceea ce sunt astăzi”, spune cu nostalgie Tiberiu Cercel. Acolo, îl întâlneşte pe Nicu Covaci, cu care a fost coleg de facultate.
“Eram toboşar în orchestra facultăţii, iar el era în trupa Sfinţii. Mergeam în pauză la el şi repetam împreună”, a mai spus artistul.
De-a lungul vremii a avut 4-5 meserii, în uzină şi pe şantiere. Încet – încet, viaţa îl impinge spre artă. Spune amuzat că suferă de “sindromul instalatorului ratat”.
Este arestat ca disident
După facultate, merge ca profesor de desen într-o localitate mică de lângă Galaţi, Slobozia Conachi, după ce refuză repartiţia la Buzău.
“Am fost repartizat, în ciuda mediei 9,96, la Buzău şi am plecat la Galaţi. Acolo, am fost trimis la o şcoală din vârful unui deal. Copiii mei au câştigat însă medalii de aur la Osaka, pentru pictură”, spune profesorul.
Graţie acestor rezultate este pus titular la cea mai mare şcoală din Galaţi, dar în 1969 este arestat ca disident, pentru scrierile sale din
