Romania este, ce-i drept, cel de-al saptelea stat ca marime din UE, dar sansele obtinerii unui post important de comisar european par reduse atat timp cat rapoartele Bruxelles-ului stipuleaza ca tara ramane una caracterizata de o "omniprezenta cultura a coruptiei". Este pacat, avand in vedere ca Romania dispune de cativa candidati pertinenti, in special pentru portofoliul Agriculturii. Dacian Ciolos este un tehnocrat competent, promovat intre timp de PDL, de aceea mai putin agreat de PNL si perceput drept neproblematic de cei mai multi dintre pesedisti. Pe perioada ministeriatului sau, a reusit sa impuna o anumita ordine in haosul platilor destinate fermierilor, pentru a preveni, pe ultima suta de metri, inghetarea definitiva a fondurilor europene destinate agriculturii romanesti.
Din cauza eternelor rivalitati interne din PSD, Dacian Ciolos pare in prezent mai favorizat decat insusi Vasile Puscas, membru cu statut vechi in partid si fost negociator-sef al Romaniei cu UE in perioada 2000-2004. Prestigiul sau considerabil impresionase pana si coalitia de centru-dreapta ce repurtase victoria electorala in 2004 si care ar fi dorit sa-l mentina in functie. Prudent, Puscas a preferat insa sa se retraga din prim-planul scenei politice. In timpul guvernarii Nastase, se bucurase de un anumit grad de libertate in privinta modului de abordare a negocierilor, data fiind miza enorma aflata in joc. A rezistat cu succes presiunilor venite din partea variilor tabere, grupuri si grupulete care incercau sa-si promoveze interesele in fel si chip, luptandu-se pentru a feri, pe cat posibil, anumite sectoare ale economiei nationale – de exemplu, agricultura – de cerinte prea dure din partea UE. In plus, Puscas s-a dovedit capabil sa admita franc existenta unor neajunsuri si esecuri – cum a fost cazul procesului de dezvoltare regionala, menit initial a fi un motor al dezvoltarii si m
