Hulite de societate şi fără prea multe alternative, zeci de românce au găsit în crimă singura cale de a scăpa de bătăile crunte „aplicate” cu regularitate de parteneri. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

1 /.

„Închise” în relaţii în care bătaia şi umilinţele sunt un mod de viaţă, văzut astfel şi de societate, şi fără prea multe alternative pe care statul le-ar putea oferi, zeci de românce găsesc în crimă singura cale de a scăpa de partenerii care le maltratează. Statisticile poliţiei arată că, anual, câteva mii de femei ajung în spital în stare gravă, din cauza bătăilor repetate primite de la parteneri.

„Doar anul trecut, am derulat 6.000 de anchete penale pentru violenţă domestică. Problema este că victimele se tem să-şi reclame agresorii, iar la noi ajung doar atunci când ne sesizează fie rudele, fie medicii de la camerele de gardă ale spitalelor de urgenţă”, spun poliţiştii.

Motivele pentru care femeile preferă să îndure tortura fizică şi psihică îşi au rădăcinile, spun specialiştii, în vechea zicală românească: „Bătaia e ruptă din Rai!”.

Potrivit acestora, e vorba de mentalitate, dar e trist că astfel de femei nici nu au altă soluţie. Centrele în care s-ar putea refugia sunt puţine şi au locuri limitate.

Ajunse pe culmile disperării, victimele recurg astfel la soluţia finală: îşi omoară agresorul, condamnându-se singure la ani grei de închisoare.

MĂRTURII DIN SPATELE GRATIILOR

Un sfert de secol de bătăi, înjurături şi umilinţe

„Am avut o viaţă grea şi îmi pare rău că am scăpat în felul acesta. Timp de 25 de ani pot să zic că am trăit un coşmar. M-a bătut tot timpul, m-a înjurat”, îşi începe povestea Agneta Almaşi, una dintre cele peste 500 de femei închise la Penitenciarul Târgşor (judeţul Prahova).

Agneta a ales să pună capăt coşmarului îndurat un s