„Părintele” copiilor şi juniorilor a împărţit vestiarul cu marile nume din vechime ale Aradului. De 17 ani, este dedicat sută la sută viitorilor fotbalişti. Trăieşte în fotbal de când „sportul-rege” traversa perioada romantică în România. A început să joace în echipa şcolii din Sânnicolau Mic, pe atunci angrenată într-un campionat plin de nume ce aveau să devină importante în fotbal: Possler, care a ajuns la Aurul Brad, Sigheti - la UM Timişoara, Roman - la FC Baia Mare, Macavei - la Vagonul, sau Tusz, coleg de echipă cu Mircea Lucescu la Ştiinţa Bucureşti.
„Eram o generaţie bună, mulţi am ajuns în diviziile A şi B. Printre noi era şi Emil Beg, campion de gimnastică. Profesorul nostru era Burdan, fostul portar al echipei naţionale”, a rememorat nea’ Ionuţ.
Alături de gloriile Aradului
A trecut la juniorii UTA-ei, unde l-a antrenat marele Coco Dumitrescu. Bătrâna Doamnă era atunci regina fotbalului românesc. După juniorat, Ionuţ Leac a fost trimis în rodaj la Gloria, apoi UTA l-a rechemat. Antrenor devenise simbolul fotbalului arădean, Iosif Petschovschi, pe care-l ajuta profesorul Pompei Siboteanu. „Nu mi-a venit să cred că pot juca alături de fotbalişti de talie internaţională. Portar era Liviu Coman, fost la Rapid. Era Szucs, 13 ani a evoluat la UTA, apoi Kapas, Neamţu, unul din cei mai buni stoperi din ţară. La mijloc erau Metskas, Koszka, a jucat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Băcuţ II, Selymes, Mircea Sasu, Czako, Ţârlea, Chivu, Ion Vasile, care acum e deputat. Toţi erau prieteni”, a povestit fotbalistul.
Sufletul fotbalului juvenil
A mai jucat la Mangalia şi Anina, apoi şi-a pus ghetele în cui. La 38 de ani, şi-a ajutat echipa din cartier, Libertatea Sânnicolau Mic, să promoveze în elita judeţului, câştigând apoi campionatul.
Din 1992, conduce Comisia de Copii şi Juniori
