Azi, în sfera geopolitică, mijlocul cel mai bun de a-ţi exercita influenţa nu este semnarea unui acord, ci oferta pecuniară, fie prin credite, fie finanţând proiecte. Rusia a fost prima ţară cu care Mongolia a încheiat un acord privind uraniul. O societate mixtă ruso-mongolă va extrage de-acum circa 2.000 de tone pe an. Se pune întrebarea ce a determinat Rusia, ea însăşi bogată în uraniu, să încheie acest acord. Serghei Kirienko, directorul Rosatom (Agenţia nucleară rusă), afirmă că Rusia dispune de rezerve de uraniu pentru cel puţin o sută de ani, iar uraniul mongol va fi destinat exportului.
Aşa că, în realitate, Rusia încearcă să-şi întărească poziţia pe teren, pentru a evita să i-o ia cineva înainte. Cea mai implicată ţară în Mongolia este, deocamdată, China, care şi absoarbe jumătate din exporturile mongole. China a semnat un memorandum privind modernizarea căilor ferate locale şi se pregăteşte să construiască o linie ce-i va permite să transporte cărbune de la minele din Tavan-Tolgoï. Asta în vreme ce mai multe societăţi ruse ce doresc să figureze printre investitorii strategici în aceste mine, se confruntă cu prezenţa altor câteva zeci de pretendenţi, majoritatea societăţi chineze.
Bineînţeles, Moscova nu stă cu braţele încrucişate. Vizita de luna trecută a premierului Putin la Ulan-Bator s-a încheiat cu un acord interesant : Rusia va pune pe masă 1,5 milirde de dolari (un miliard de euro), iar Mongolia îi va ceda dreptul de exploatare a minelor de la Tavan-Tolgoï.
Acest aranjament nu înseamnă însă automat un acces direct la cărbunele mongol. Mai trebuie reglate câteva « mici » probleme administrative între care o parte a datoriei mongole către Rusia (în 2003, Rusia a şters 98 % din această datorie, iar de atunci aşteaptă rambursarea restului de 2 %). Mai mult ca sigur, Rusia va anula această creanţă, ba mai mult, Krem
