Din copilărie s-a simţit atras de muzică ,,Aveam şapte ani şi eram elev într-un sătuc din Munţii Apuseni. La noi, acolo, se cânta muzică moţească. Mi-amintesc că şcoala noastră dădea un spectacol în Călan, lângă Deva. Era agitaţie mare acasă. Bunica îmi cususe o cămaşă frumoasă, cu flori, iar când am îmbrăcat-o şi m-a văzut cu ea aproape că-i dăduseră lacrimile. La spectacol emoţiile nu-mi dădeau pace“, povesteşte Tiberiu Hărăguş. Dar când a urcat pe scenă şi a început să cânte a uitat de toate emoţiile, iar primele aplauze i-au provocat o bucurie imensă.
Prima chitară, la 12 ani
Prin clasa a şasea, părinţii i-au cumpărat o chitară. „M-am îndrăgostit pe loc de ea. Am început să cânt după ureche, iar când părinţii au văzut că am ceva talent m-au înscris la Liceul de Artă“, spune artistul.
Pe când era încă în liceu i-a venit ideea să înfiinţeze o trupă de muzică pop. „Ne-am strâns patru prieteni şi am început să cântăm melodii din repertoriul formaţiilor ABBA, Bonny M şi al altor trupe celebre la acea vreme. Eram vedetele liceului şi eram tare mândri de noi“, povesteşte interpretul.
Confirmarea ca artist
Cinci ani consecutiv, Tiberiu Hărăguş a câştigat Festivalul Cântarea României. ,,Pe atunci se făcea o preselecţie riguroasă. Faptul că am participat mi-a dat încredere în mine, iar premiile obţinute cinci ani la rând m-au făcut să-mi doresc o carieră muzicală“, spune Tiberiu.
Între anii 1980 şi 1987 a făcut parte din Cenaclul Valahia. Împreună cu artiştii de aici a susţinut spectacole prin toate oraşele si comunele din Argeş. „Am întâlnit oameni simpli de la sate care au fost foarte încântaţi de muzica folk. În acele vremuri spectatorii gustau acest gen de muzică, pe când astăzi manelele sunt la putere, deşi muzica aceasta nu are nicio valoare“, spune Tiberiu Hărăguş.
După ce ani buni a cântat în fostul Grup P600, la apro