Matei Bucsa s-a născut ca un luptător al dreptăţii şi un erou al vieţii. A văzut pentru prima dată lumina zilei prin ochii unui copil orfan. „Mama mea avea doar 12 ani când m-a născut. Deoarece pe acea vreme nu erau legale avorturile a decis să-mi dea viaţă, dar m-a abandonat în spital”, mărturiseşte Matei. Lupta lui cu viaţa a început încă de când era doar un prunc în scutece. De la spitalul din Sighet a fost transferat la un centru de plasament pentru copii preşcolari în Baia Mare. Primii ani din viaţă i-a petrecut în acel centru, la scurt timp după împlinirea vârstei de şase ani a fost transferat la un alt centru de plasament pentru copii situat la ieşirea din oraş. Şi-a trăit copilăria în condiţii greu de imaginat pentru orice om. „Eram 500 de copii acolo, toţi părăsiţi de familie. Dormeam în cameră cu alţi şase, mâncam şi învăţam tot acolo”, îşi aminteşte Matei. Numele pe care-l poartă crede că l-a primit după numele tatălui său pe care nu l-a cunoscut niciodată.

Şi-a croit singur un drum în viaţă

Maturitatea psihică şi emoţională de care a dat dovadă au făcut din el un om de excepţie. În urma unui spectacol cu copii de la centru şi-a cunoscut „mama sufletească”. „Aveam doar opt ani, eram pe scenă şi am început să plâng. Unei doamne din sală i s-a făcut milă de mine şi de atunci mă lua în weekend-uri acasă la ea”, spune Matei Busca. Pensia, singurul venit al femeii nu i-a permis acesteia să-l ţină mai aproape pe băiat, aşa cum şi-ar fi dorit amândoi. La 14 ani, Matei a părăsit centrul şi s-a înscris în clasa a VIII-a la şcoala de artă din Baia Mare. Pe perioada liceului a stat la un internat din oraş.

Face tatuaje

Toată viaţa a fost nevoit să-şi poarte singur de grijă. Fără nici un ajutor a învăţat să deseneze, sculpteze şi picteze ca să se întreţină şi să poată urma cursurile Facultăţii de Arte plastice