De când a fost aruncat în „Groapă”, antrenorul italian Dario Bonetti a avut viaţă de câine - fără ghilimelele pe care le lipeşte presa atunci când se referă la fotbaliştii dinamovişti.

Faptul că era omul controversatului Vizer a constituit un prim handicap, Borcea înghiţindu-l cu noduri pe italian, la aducerea căruia şi-a pus pecetea tandemul Badea-Dinu.

În plus, Mircea Rednic plecase şi nu prea, ţinând conducerea dinamovistă în şah. Trecutul italianului? Glorios, dar inexistent: fusese secundul fratelui său la Dundee United, apoi se aşezase pe băncile unor echipe din Serie C1 şi C2, trecându-şi la activ şi câteva şedinţe prin Ungaria.

Debutul la Dinamo a fost, potrivit evaluărilor care se fac la marile noastre cluburi unde numai victoria la scor e acceptabilă, dezastruos. Egal la Craiova, înfrângere de toată jena în faţa nou-promovatei din Curtea de Argeş. A picat şi tămbălăul din meciul-tur cu cehii de la Liberec, când fanii „câinilor roşii” au pătruns în teren, obligând UEFA să le dea elevilor lui Bonetti meci pierdut cu un scor şi mai mare decât fusese consemnat pe teren.

Ziariştii s-au suit imediat cu crampoanele pe antrenor, cumva dezamăgiţi că italianul se încăpăţânează să rămână în funcţie, deşi i se prevăzuse la Dinamo o şedere lungă cât durează un curcubeu. Şi, oricum, nimeni n-ar fi pariat nici doi bani pe faptul că pe Bonetti îl prinde pardesiul în „Groapă”, cu atât mai mult cu cât funcţiona şi comparaţia cu compatriotul său Bergodi, care zbârnâia la rivalii de la Steaua: miza pe tineri, victorii peste victorii în Europa etc.

Unde mai pui, ilustrului necunoscut i se reproşa şi părul un pic cam lung pentru un antrenor - greu de explicat de ce ar fi asta o probă de neseriozitate pe meleagurile noastre! Nu în ultimul rând, Ion Marin era pregătit şi aştepta doar un semnal pentru a smulge perna de