Tia Şerbănescu, trăim cel mai prost moment al presei de după 89?
Prin comparaţie, poate da, dar s-ar putea să nu fie cel mai prost moment. S-ar putea să urmeze altele şi mai proaste pentru că degradarea a mers continuu şi, de la o campanie electorală la alta, s-au acumulat tot mai multe derapaje. Nivelul presei nu distonează deloc de context: când discursul politic e din ce în ce mai dezamăgitor, când tonul e din ce în ce mai agresiv, când locul argumentelor e luat de înjurături, invective, epitete, când soluţiile şi ideile sunt înlocuite de acuzaţii, procese de intenţie, ameninţări, nu ne puteam aştepta ca presa să fie brusc profesionistă, curată, aseptică şi performantă. Cum merge societatea în general, aşa merge şi presa. Aşa cum sunt celelalte trei puteri în stat, aşa e şi a patra.
Dezamăgire există însă, pentru că te-ai fi aşteptat ca, faţă de celelalte puteri, a patra, care e numită flatant, poate prea flatant în momentul de faţă, câinele de pază al democraţiei, te-ai fi aşteptat ca măcar să nu turbeze. Şi să încerce, dimpotrivă, să păstreze o brumă de bun-simţ care să-i oblige şi pe politicieni să menţină un anumit standard; să-i împiedice, de pildă, pe invitaţii unei emisiuni să-şi permită vulgarităţi, agresiuni verbale şi acuzaţii fanteziste. Felul în care organizezi presa, felul în care te comporţi şi impui desfăşurarea unei emisiuni trebuie să oblige invitaţii la o anumită ţinută. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. Sub dictatul audienţei o audienţă cultivată greşit, pe care, în loc să o ridice la un anumit nivel de decenţă, a coborât-o în vulgaritate presa, dimpotrivă, a încurajat excesele. Sunt invitaţi care, dacă au înjurat atât de tare încât au înregistrat, la un post TV, puncte mari de audienţă şi au stârnit chiote în jur, sunt chemaţi la alte patru.
Unii dintre ei fac naveta de colo-colo. Iar ei au învăţat lecţia şi ştiu că dac