Trăieşte în fotbal de când „sportul-rege” traversa perioada romantică în România. A început să joace în echipa şcolii din Sânnicolau Mic, pe atunci angrenată într-un campionat plin de nume ce aveau să devină importante în fotbal: Possler, care a ajuns la Aurul Brad, Sigheti - la UM Timişoara, Roman - la FC Baia Mare, Macavei - la Vagonul, sau Tusz, coleg de echipă cu Mircea Lucescu la Ştiinţa Bucureşti.
„Eram o generaţie bună, mulţi am ajuns în diviziile A şi B. Printre noi era şi Emil Beg, campion de gimnastică. Profesorul nostru era Burdan, fostul portar al echipei naţionale”, a rememorat nea’ Ionuţ.
Alături de gloriile Aradului
A trecut la juniorii UTA-ei, unde l-a antrenat marele Coco Dumitrescu. Bătrâna Doamnă era atunci regina fotbalului românesc. După juniorat, Ionuţ Leac a fost trimis în rodaj la Gloria, apoi UTA l-a rechemat. Antrenor devenise simbolul fotbalului arădean, Iosif Petschovschi, pe care-l ajuta profesorul Pompei Siboteanu. „Nu mi-a venit să cred că pot juca alături de fotbalişti de talie internaţională. Portar era Liviu Coman, fost la Rapid. Era Szucs, 13 ani a evoluat la UTA, apoi Kapas, Neamţu, unul din cei mai buni stoperi din ţară. La mijloc erau Metskas, Koszka, a jucat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Băcuţ II, Selymes, Mircea Sasu, Czako, Ţârlea, Chivu, Ion Vasile, care acum e deputat. Toţi erau prieteni”, a povestit fotbalistul.
Sufletul fotbalului juvenil
A mai jucat la Mangalia şi Anina, apoi şi-a pus ghetele în cui. La 38 de ani, şi-a ajutat echipa din cartier, Libertatea Sânnicolau Mic, să promoveze în elita judeţului, câştigând apoi campionatul.
Din 1992, conduce Comisia de Copii şi Juniori din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Arad şi e recunoscut pentru pasiunea pe care o depune. În cei 17 ani, echipele din Arad au cucerit 11 titluri naţio
