În Obor nu sunt doar vechituri aşa cum s-ar crede. Pe ici, pe colo, apar lucruri aproape noi, unele chiar aflate încă în garanţie. Aşa am găsit spre exemplu un aparat mobil de aer condiţionat. Mai are un an şi trei luni de garanţie.

 „Când l-am cumpărat nu era criză. Toate mergeau strună. Acum lipsa de bani m-a făcut să-l scot la vânzare. Cu numai 200 de lei” , a declarat vânzătorul produsului, Titi Cazacu. „Dar nici la preţul acesta nu se înghesuie clienţii”, ne-a mărturist mâhnit.

Ceva mai încolo - un strung de casă. O bijuterie pentru orice meseriaş, scoasă la vânzare cu 1.800 lei, în condiţiile în care produsul nou costă  2.200lei.

Vânzătorul spune că este prea nou ca să scadă mai mult din preţ. „Este nou nouţ, nu am apucat să-l montez în atelier. Îl vând pentru că trebuie să cumpăr materiale pentru casă, altfel nu m-aş despărţi de el” ne-a mărturisit Nicu Căpăţână, fost strungar, pe vremuri, la Sculerie în „Progresul”.

Există o sumedenie de lucruri păstrate până acum cu sfinţenie dar care, de sărăcie, sunt scoase la mezat.

Samovare vechi de la mijlocul secolului XIX, seturi de tacâmuri cum numai acum peste o sută de ani se făceau, rame de tablouri din care pânza a dispărut demult, şi lista ar putea continua.

Amintiri scoase pe tarabe

Au început să apară chiar şi jucăriile nepoţilor. „Acuma, nepoţii au crescut şi nu mai au nevoie de ele. Poate le-aş fi păstrat, dar am nevoie de bani de medicamente pentru că şi eu şi baba suntem bolnavi. Copiii nu au mai venit de vreo patru cinci ani în ţară, aşa că nici nepoţii. De fapt după ce au luat pe cei micii, nici fiul, nici fiica, stabiliţi acum în Portugalia, nu au mai dat pe acasă. Au şi ei necazurile lor” , ne-a spus Radu Nedelcu, cel care vindea jucăriile, privind parcă prin oameni, prin lucruri, în aşteptarea copiilor, a nepoţil