Laurenţiu Radu împlinea 18 ani în septembrie 1989; la 17 septembrie nu şi-a sărbătorit majoratul printr-o petrecere cu prietenii, ci a mers pe câmp, la practica agricolă. "În septembrie 1989 începeam clasa a XII-a; eram elev la Liceul Industrial nr. 1 din Călăraşi, la profilul «electrotehnică».
Aveam acelaşi costum negru pe care îl purtasem şi în clasa a XI-a, la fel cravata. Cămăşi îmi cumpărase mama de la un magazin din centrul Călăraşiului, «Select» îi zicea. Erau probleme şi cu îmbrăcămintea, pentru că nu se găsea, iar şefii de magazine şi aici dădeau pe sub mână.
Mergeam la practica agricolă imediat după 15 septembrie, când primeam manualele, şi până pe 7-8 noiembrie, aşa încât trimestrul întâi ţinea pentru noi doar o lună şi jumătate. Practica dura poate mai mult decât în alte părţi, pentru că eram un judeţ mai degrabă agricol. Mergeam la cules de roşii şi cartofi şi la depănuşat porumbul. Prima lună de muncă la câmp nu era obositoare, pentru că venea şi în prelungirea vacanţei; era şi amuzant, pentru că ne băteam cu roşii şi cu porumb, mai luam şi acasă atunci când scăpam de controale.
Zilele erau cam la fel la practică; era bine pentru noi, elevii, pentru că era un timp în care ne puteam cunoaşte mai bine şi puteam comunica aşa cum nu o puteam face la cursuri.
Cum ziua mea era pe 17 septembrie, am petrecut-o pe câmp. Am ajuns foarte târziu acasă, cred că au întârziat autobuzele foarte vechi, care ne transportau, şi n-am mai putut să ies în oraş cu prietenii, aşa cum mi-aş fi dorit. Ştiu că am primit cadouri de la două colege - parcă o carte şi un bibelou, şi ceva de la ai mei, dar nu-mi mai aduc aminte ce.
Părinţii mei nu îşi permiteau să îmi organizeze o petrecere. Aveau cinci copii, mama era casnică, iar tatăl - marinar. Tata lucra în Portul Călăraşi, dar şi undeva pe lângă Insula Păcuiul lui
