Bună dimineaţa,

Domnule Preşedinte al Senatului României,

Domnule Preşedinte Emil Constantinescu,

Domnilor miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, doresc să transmit salutul meu colegial tuturor participanţilor la această reuniune anuală, iar invitaţilor noştri să le mulţumesc pentru susţinerea pe care o acordă diplomaţiei româneşti, onorând prin prezenţa domniilor lor acest eveniment.

Reuniunea din acest an ne oferă ocazia de a reflecta la contribuţia diplomaţiei noastre la construcţia modernă a României ultimilor 20 de ani şi la recunoaşterea locului instituţional pe care îl merităm ca profesionişti.

Tranziţia din ultimele două decenii a implicat pentru România o transformare identitară aproape completă, la care diplomaţia română a contribuit indiscutabil. Este cunoscut că evoluţia României după 1989 a implicat un efort naţional peste cel înregistrat de alte state ex-comuniste, care au beneficiat de un punct de plecare mai avantajos, de o imagine mai bună sau de o conjunctură geo-politică mai favorabilă.

În întreaga perioadă parcursă de ţara noastră după 1989, chiar şi în momentele de cumpănă care au apărut, diplomaţia română a reuşit să atragă susţinerea prietenilor şi partenerilor externi pentru proiectele de reformare şi dezvoltare a României.

Am reuşit să înscriem pe agenda internaţională interesele noastre naţionale, prin eforturi duse cu tenacitate şi utilizând soluţii diplomatice izvorâte din tradiţia recunoscută a Ministerului român de Externe.

Am fost consecvenţi, iar întreaga scenă politică internă are marele merit de a se fi coagulat în jurul celor două proiecte de importanţă istorică pentru România: integrarea în NATO şi integrarea în UE.

Poate prea mult, politica externă a avut o logică a campaniilor, însă probabil nici nu se putea altfel. Admiterea