Să nu ne înşelăm, furaţi de aparenţele fără încetare create de televiziuni. Deşi, aproape, nu e zi în care diverşi lideri ai celor două partide PD-L şi PSD să nu-şi critice reciproc colegii de guvernare. Să observăm că, în chestiunile esenţiale privitoare la măsurile anticriză, înţelegerea dintre partide este, dacă nu perfectă, măcar acceptabilă.
De exemplu, nu par să fie divergenţe majore nici în ceea ce priveşte reducerea fondului de salarii pentru bugetari, nici relativ la diversele forme prin care această măsură va fi adusă la îndeplinire 10 zile de concediu neplătit, reducerea timpului de lucru cu diminuarea corespunzătoare a remuneraţiei etc. şi asta în pofida faptului că aceste măsuri nu pot fi decât nepopulare. Nici în timpul discuţiilor asupra rectificării bugetare, care taie în general adânc în diverse bugete publice, nu par să fi fost discuţii în contradictoriu serioase. Nici legea salarizării unice a bugetarilor nu a stârnit mari controverse în interiorul guvernului, ci numai între guvernanţi şi sindicate. Chiar dacă vedem în fiecare zi altceva la televiziuni, unde ni se strigă că România nu este guvernată etc., lucrurile nu stau deloc astfel. O singură mare divergenţă politică persistă între cele două partide, dar ea, nu întâmplător, nu are de-a face cu criza: legile educaţiei respectiv conţinutul acestora, cât şi forma de adoptare, fie prin asumarea răspunderii, fie prin dezbatere parlamentară.
Că lucrurile se întâmplă astfel este normal şi nu trebuie să ne întrecem în a-i felicita pe guvernanţi: nu au încotro. România se află într-o criză economică profundă, ceea ce va însemna peste 8% scădere economică anul acesta, în condiţiile în care, în ultimii ani, fondul de salarii din sectorul bugetar, ca şi fondul de pensii au crescut continuu şi, adesea, masiv. Cu alte cuvinte, bugetarii au salarii considerabil mai mari anul acesta de
