- Editorial - nr. 367 / 1 Septembrie, 2009 Mai zilele trecute, am primit un telefon din Maramures, hat din Viseu, de la un cititor pe internet al "Cuvantului liber". Ne bucuram ca avem cititori si prin locurile apropiate punctului in care, cum se spune, "se agata harta-n cui". Dupa aprecierile obisnuite in astfel de cazuri, cititorul nostru mi-a adresat o intrebare frontala: "Domnule Ladariu, ce va deranjeaza, ce va supara si va ingrijoreaza cel mai mult in societatea romaneasca de azi? Sunteti prins intr-o lupta zilnica, intr-o zbatere continua si, uneori, va simtim intristat!". Asa am fost intrebat: "Ce va deranjeaza, ce va supara si va ingrijoreaza?" Multe sunt cele care m-au deranjat din 1989 incoace, in indelungata tranzitie romaneasca, dar raspunsul nu este atat de simplu, avandu-se in vedere sirul nerealizarilor, al neimplinirilor si esecurilor tuturor guvernelor postdecembriste de pana acum. Ma deranjeaza si ma supara, de pilda, ca galcevile romanilor sunt prea multe, prea dese, prea acaparatoare, pentru a le mai lasa timp si pentru a se mai intoarce, din cand in cand, la cei care au cladit aceasta tara. Pana si binefacatorii nostri inaintemergatori sunt tot mai mult, nemeritat, uitati. Cati sunt, de pilda, cei care, in trecuta luna august, si-au mai adus aminte de primul unificator, Mihai Viteazul? Putini! Ziare si mai putine s-au invrednicit sa-l pomeneasca. Cati, oare, si-au mai amintit ca, la 16 august 1916, Armata Romana a trecut muntii, insotita, prima data, de cantecul "Treceti, batalioane romane, Carpatii!", pentru a elibera Transilvania? Pana si poetul national Mihai Eminescu, cel care ne-a lasat "Luceafarul", "Doina", "Cugetarile sarmanului Dionis", tot mai mult este dat uitarii. Unii nu-si mai aduc aminte de nasterea si moartea Poetului nepereche al romanilor, nici macar la 15 ianuarie si la 15 iunie din calendar. Ma ingrijoreaza, ma supara si