Praful s-ar putea alege din reforma educatiei, cu binecuvantarea premierului Emil Boc, daca, intr-adevar, Guvernul isi va asuma raspunderea pe Codul Andronescu, dupa cum a anuntat, vicepremierului Dan Nica, dupa sedinta de ieri a Coalitiei.
Mai mare aberatie nici ca s-ar putea.
Codul Andronescu nu respecta decat in mica masura principiile Pactului pentru Educatie semnat de toate partidele, metine un invatamant politizat, centralizat si imbacsit, cosmetizand doar sistemul de testare, inclusiv bacalaureatul.
Codul Andronescu mentine un invatamant excesiv teoretizat, fara alternativa scolilor profesionale, si cu mult prea multe clase obligatorii, 12. Am obliga in continuare elevii sa faca mai multa scoala decat pot sau vor, lipsindu-i de posibilitatea de a invata temeinic o meserie in care sa exceleze apoi.
Si clanurile din invatamantul universitar ar putea sta linistite: nici urma de criterii de performanta in Codul Andronescu, iar incompatibilitatile intre membrii aceleiasi familii s-ar opri la rudenia de gradul 1 si numai in caz de subordonare directa (trocul intre profesori, tu o angajezi pe fiica mea, eu il iau pe baiatul tau, va fi la mare cinste).
Si sindicatele ar putea sta linistite: profesorii nu vor fi evaluati anual in functie de rezultatele elevilor si nici numarul de catedre nu se va reduce, pentru ca va ramane la fel de multa materie in inutila.
Pentru un asemenea Cod nici nu e nevoie de asumarea raspunderii, pentru ca ar trece oricum ca vantul si ca gandul prin Parlament, ca orice reglementare care nu implica nicio reforma. Ar fi de inteles o astfel de procedura speciala pentru un cod curajos, modern, reformist, care sa deranjeze interesele din sistem, motiv pentru care sa nu poata fi adoptat altfel.
Cumpana lui Emil Boc
Nu i-am "suspectat" niciodata in mod aut
