Oferta de apartamente şi vile construite recent în cartierul bucureştean este extrem de scăzută. Puţinele ansambluri rezidenţiale dezvoltate în Giuleşti sunt fie situate în zone cu infrastuctură încă precară, fie nu au o politică de preţuri bine definită. „Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a doua ieşire”, indică vocea feminină a sistemului de ghidare prin satelit. Merg de ceva vreme pe Calea Giuleşti, trebuie să ajung tocmai la numărul 414-426. Strada se transformă pe măsură ce avansezi spre ieşirea din oraş.
Mai întâi, se îngustează vizibil, faţă de dimensiunile pe care le are în dreptul stadionului echipei Rapid, dar priveliştea pe care o am în faţa ochilor este incredibilă pentru Bucureştiul anului 2009! GPS-ul trebuie să fie defect, această uliţă prăfuită nu poate fi Calea Giuleşti! Încetinesc un pic, pentru a mă orienta. Potrivit unui indicator, am ajuns la intersecţia cu Drumul Săbăreni. Asta arată şi ecranul GPS-ului.
Claxoanele nerăbdătoare şi prelungite venite din spate mă fac să apăs pedala de acceleraţie şi să intru pe strada puternic denivelată, mărginită de o parte şi de alta de case cu aspect rural. Din loc în loc, câte o construcţie nouă. Clădirile noi, ridicate de fiecare după cum a putut, se potrivesc ca nuca în perete cu cele vechi, practic nişte căsuţe acoperite de bolte prăfuite de viţă de vie.
De Calea Giuleşti s-a ales praful!
Observ în faţă o familie: mama, tata şi un bebeluş într-un cărucior. Au ieşit la plimbare. Îi depăşesc cât de încet pot, aproape că se opreşte motorul, dar tot ridic un nor impresionant de praf care îi acoperă pe toţi trei.
La intersecţia cu strada Cărămidăriei, se lucrează de zor. Utilaje şi oameni. Pe dreapta, o groapă imensă. Artera care dă în Drumul Săbăreni este în curs de reabilitare. La fel şi porţiunea Căii Giuleşti cuprinsă între D
