Se acordă judecătorilor din Bucureşti.

Judecătorii, cu teama de a generaliza pe nedrept, trăiesc în propriul lor stat. În condiţii de criză, îşi trag robele peste urechi şi cer bani. Dau în judecată celălalt stat, cel care trebuie să le asigure salariile şi, surpriză!, îşi judecă procesul în care sunt parte vătămată cu celeritate. Evident, îl câştigă. Muritorii de rând pot să mai aştepte cu nedemnele lor procese. Judecătorii care au dat sentinţe discutabile în cauze privind proprietatea şi ale căror hotărâri au fost contrazise de CEDO privesc flegmatic spre celălalt stat, obligat să plătească oalele sparte de ei. Judecătorii sunt inamovibili. Singuri cu conştiinţa lor şi cu ciocănelul în mână.

Guvernul, aşa nevolnic cum e, a decis să le dea salarii la fel de mari ca şi până acum, acordând puterii judecătoreşti „o poziţionare corespunzătoare“ în grila unitară de salarii. Dar, din statul lor, judecătorii nu sunt mulţumiţi. Cei de la Tribunalul Bucureşti au decis ca dosarele aflate pe rolul instanţelor să primească termene pentru la anu’. Curtea de Apel anunţă sadic blocarea a sute de cauze penale, civile şi comerciale. De ceva atenţie se vor „bucura“ cauzele cu anumiţi infractori şi cele privind plasamentul minorilor. Judecătorii din Bucureşti reclamă solidaritatea celor din provincie.

Cu celeritate, judecătorii au anunţat că ar putea boicota alegerile prezidenţiale, prin refuzul de a judeca contestaţiile şi de a fi desemnaţi în birourile electorale.

Are cineva ac de cojocul judecătorilor? CSM, s-ar zice, dacă n-ar fi o glumă.

Poate un doctor care, pretextând că intră în grevă, ar putea lăsa judecătorul întins pe masa de operaţie cu burta deschisă.//

Se acordă judecătorilor din Bucureşti.

Judecătorii, cu teama de a generaliza pe nedrept, trăiesc în propriul lor stat. În condiţii de criză, îşi trag robele peste urechi şi cer bani.