"Ai vazut ca cersetorii lor nu sunt chiar la fel cu ai nostri?", m-a intrebat, intr-un schimb de impresii de vacanta, o respectabila colega contabila. "Cersetorii pe care i-am vazut in Occident se dau cu vopsea pe corp si fac tot felul de scamatorii", scrie Catalin Sturza, pe blogul lui.
Observatia a fost facuta cu multa candoare, asa ca nu am ras, ci am incercat sa-i explic ce este aceea o statuie vie. "Dar aveau cutia aceea in fata, in care lumea punea bani", a exclamat ea. Asadar, daca te afli in strada si ceri bani de la trecatori, indiferent ce ai oferi in schimbul banilor, trebuie sa fii musai un cersetor.
Parerea colegei mele cred ca e impartita de o buna parte dintre romani. Am vazut, pe la inceputul verii, o fata costumata in ingeras in Cismigiu, cu o cutie de ravase si cu o alta, pentru bani, in fata. Lumea venea, o intreba ce face, tragea un ravas. Multi trecatori erau insa nedumeriti in privinta banilor - ce fel de loz in plic o mai fi si asta? Am intrebat-o si eu pe domnisoara ce incearca sa transmita lumii. "E un happening pe care l-am mai incercat si in alte dati", mi-a spus ea. "E o statuie vie. Oamenii inteleg insa greu de ce trebuie sa puna in cutie bani".
Statuile vii - spectacole de pantomima stradala - sunt prea putin cunoscute in Romania. Pantomima a fost, altfel, popularizata in spatiile stradale bucurestene prin piesele Teatrului Masca. Am asistat, in metrou, la cateva spectacole ale proiectului "Orasul de sub oras" care m-au facut sa pierd multe trenuri. Pe mine si pe multi alti calatori care priveau cu gurile cascate. Insa aceia erau artisti, nu-i asa, pentru ca nu aveau in fata cutiutele pentru bani.
Aceeasi parere romanii cred ca o au si despre muzicienii ambulanti. E foarte usor sa treci pe langa o fata care canta la vioara, in metrou, si sa-i arunci acea privire, mila plus compasiune. Din momen
