Justiţiabilul descurcăreţ: “Intervenţia pe lângă judecător nu reprezintă corupţie, ci înseamnă ca trăim în România şi vrem să rezolvăm o problemă”. Sursa: Dollores BenezicSursa: Dollores BenezicSursa: Dollores BenezicSursa: Dollores Benezic
1 /.
La judecătoria din Bicaz vin cu jalba în paporniţă oameni din zece comune arondate. Aici e primul loc în care-şi pot căuta dreptatea. Dacă n-o află, caută mai departe la Piatra Neamţ, la Bacău sau chiar la Bucureşti. Unii cu pretenţii intelectuale au impresia că pot ajunge şi la Haga, deşi acolo se judecă numai statele între ele, dar cine să stea să le explice!
Ieri dimineaţă, pe treptele ciobite de lipsuri financiare ale Judecătoriei din Bicaz stăteau blânzi niste ţărani. Îl aşteptau pe preşedintele judecătoriei, care avea programată şedinţă, dar auziseră de la jandarmii de serviciu că e grevă şi nu se mai ţine. “Stăm să ne spună când să mai venim măcar”, îşi scuză prezenţa bătrânul Gheorghe Teodorescu. Fără să aştepte să mă prezint se repede şi-mi scoate din sacoşă citaţia şi dă să-mi explice şi ce-i cu procesul lui. “Nu e greu, e cu pământ…”.
În clădirea judecătoriei au stat, până în 1997, elevii liceului din Bicaz. Când s-a constituit instanţa i s-au mai adăugat nişte coloane ca să pară mai impunătoare, dar lipsa de bani de după înfiinţare a contribuit la aspectul decrepit de azi. La etaj sunt puse în geam nişte scânduri, iar steagurile şi firma de la intrare parcă au făcut războiul.
Avocatul: “Solomonic, simţi că nu e bine ce faci, dar trebuie să aplici legea”
Înăuntru mai salvează aparenţele aparatura nouă şi lambriurile din lemn de pe pereţi, că doar suntem în ţinutul pădurilor de la poalele Ceahlăului. Într-o încăpere mică, cu câteva birouri, o avocată aşteaptă aceeaşi şedinţă ca şi ţăranii de afară. Zice că le dă dreptate judecătorilor, mai a