Una dintre cele mai culte şi mai şarmante cărţi de vacanţă ale acestei veri. După două cărţi gemene – „Întoarcere în Bucureştiul interbelic” (2003) şi „În intimitatea secolului 19” (2005) – care au făcut din istoria literară un gen de succes, Ioana Pârvulescu se întoarce în prezent cu o carte de publicistică. Scrise şi publicate între 2001-2009, în rubrica intitulată alternativ „Cronica optimistei/ pesimistei” din revista „România literară”, aceste articole sunt un fel de jurnal public, un document neconvenţional al vieţii cotidiene (din perspectiva unui intelectual) din primul deceniu al acestui secol.

Dar acest lucru nu se datorează atât informaţiei culturale, cât inteligenţei emoţionale, felului special în care Ioana Pârvulescu convieţuieşte cu cotidianul şi „citeşte” realitatea - colecţionând detalii, punând întrebări, făcând acolade literare - şi, nu în ultimul rând, calităţii scriiturii.

Îndrăgostită iremediabil de începutul secolului trecut, Ioana Pârvulescu şi-a însuşit, mai ales în publicistică, o anume eleganţă - în atitudine, în gusturi, în sintaxă –, marcă stilistică ce o face, paradoxal, originală.

Se degajă din aceste texte o plăcere a comunicării şi o senzaţie de normalitate rare, căci indiferent cum ar fi - tonic, ironic, melancolic sau de-a dreptul trist, amuzat, încruntat sau doar neliniştit, reflexiv, didactic sau confesiv - eul publicistic al Ioanei Pârvulescu are mult farmec şi se ocupă cu adevărul din spatele suprafeţelor cotidiene.

Căci cea mai mare parte din texte sunt o suită de scene de la bloc - acolo unde viaţa este „veselă ca un desen animat” –, de pe stradă sau de la şcoală, cu situaţii şi personaje pitoreşti, comice, absurde sau neliniştitoare.

De la Carrie Bradshaw la Umberto Eco

Pornind de lângă cratiţa din bucătărie sau din faţa televizorului şi a c