A petrecut peste 20 de ani în bucătărie, unde se simte în largul lui. Este acum unul din puţinii gorjeni care ştiu să gătească labă de urs.
Ce îi place: Să gătească. Îi place să gătească fie că e vorba de tocăniţe, ciorbe sau dulciuri de bucătăire. Adoră muzica populară. Ascultă mereu Petrică Mâţu Stoian şi Niculina Stoican. Îi plac maşinile autohtone.
Ce nu-i place: Vremea urâtă. „Nu-mi place deloc atunci când plouă sau ninge. Îmi place vara când e soare şi cald“. Nu-i plac muncile agricole. Urăşte omanenii care nu se ţin de cuvânt.
Câte cărţi sau reviste culinare aveţi?
Până acum am strâns aproape 200 de cărţi şi reviste de preparate culinare şi diverse reţete după care mă ghidez.
A copilărit la Mătăsari, acolo unde locuisc părinţii. De mic copil a avut un vis, acela de a ajunge şofer când va împlini vârsta de 18 ani. Îi plăceau maşinile la nebunie. Părinţii l-au îndemnat să înveţe o meserie. Niciodată nu s-a gândit că va fi bucătar. „Nu-mi plăcea să devin bucătar. Eu îmi doream să ajug şofer. Tata a fost cel care mi-a călăuzit paşii spre meseria asta. Împreună cu unchiul meu a insistat să merg la şcoala de profil. Poate soarta a făcut să fie aşa. Am dat de trei ori examen pentru permisul de conducere şi nu am reuşit, deşi mi-am luat maşină“, spune buăctarul. A urma şcoala profesională comercială la Craiova, profil bucătar-ospătar. Un an şi şase luni a învăţat secretele bucătăriei. „Am susţinut un examen, iar din 36 de candidaţi eu am fost primul pe listă, la media obţinută“, îşi aminteşte cu emoţii Ion Tomoescu.
Zece ani a gătit pentru mineri
A lucrat la o intreprindere din sectorul minier. Timp de zece ani a gătit pentru minerii din subteran. „Am gătit mulţi ani la restaurantul aparţinând fostului ICSM Motru. Apoi am lucrat câţiva ani la fostul Motel de la Lainici, după care m-am angajat ca bucătar la pen
