Reşiţeanca este inginer, profesor universitar, prodecan la Facultatea de Inginerie şi activistă a drepturilor femeilor şi tinerilor. PROFIL
Născută. 16 august 1947 în judeţul Olt.
Studii. Liceul Loga din Timişoara, Facultatea de Inginerie la Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, Doctorat la Ingineria Materialelor.
Familie. Căsătorită, patru copii şi patru nepoţi.
Pasiuni. Lectura, călătoriile.
Nadia Potoceanu este cunoscută mai ales de tineri, de oameni de cultură, dar şi de femeile pe care le-a ajutat în decursul lungii sale lupte pentru egalitatea şanselor între sexe. Ingineria este totuşi marea ei pasiune, pe care a transformat-o într-o meserie. A ştiut ce va face încă de mic copil. „Tatăl meu era inginer. De când eram mică, stăteam mai tot timpul pe lângă el şi îl ajutam în diferite lucruri. În liceu am ştiut clar că vreau să fac ingineria“, a spus profesoara.
Nu a pierdut timpul şi a intrat în pâinea meseriei încă de pe băncile şcolii. „Când eram studentă, lucram în fiecare vară ca muncitor necalificat pe şantier. Tatăl meu m-a trimis ca să văd ce înseamnă munca. Era un pic misogin, pentru că spunea de multe ori că fetele nu aveau ce să caute în inginerie decât în învăţământ“, povesteşte doamna Potoceanu. Mintea sa sclipitoare a început să dea roade la doi ani după ce şi-a terminat studiile. S-a angajat la combinatul siderurgic din Reşiţa unde şi-a pus amprenta cu primele sale invenţii. „Am făcut modificări la o transpaletă, la sistemul de desprăfuire de la aglomerator. Încă de când eram în şcoală tatăl meu mă întreba ce am mai inventat“, povesteşte profesoara.
A luptat pentru drepturile femeii
Întrebată cum a ajuns în învăţământ, Nadia Potoceanu are răspuns simplu. „Din greşeală. În acea perioadă mi-am depus dosarul la departamentul de cercetare la un centru din Timişoara
