O temă recurentă într-o anumită parte a presei sau a politicii: serviciile care ne ascultă, care sînt infiltrate în birourile politicienilor, ziarelor, televiziunilor, care ne fură intimitatea etc.

Nu spun că năruirea intimităţii nu-i o problemă, practic trăim o schimbare radicală de viziune asupra inimităţii acum, cînd un preşcolar poate avea aparatură de înregistrare performanţe excelente. Dar e o problemă globală

Mircea Geoană – care apărea ieri într-o înregistrare “scăpată” către presă – a spus trei locuri comune şi a aruncat-o pe aia cu Băsescu trădat de o parte din servicii. Apoi, la doar o zi, iese cu o declaraţie de o naivitate şi de un tupeu incredibile. Citez de pe newsin.ro:

Geoană a acuzat “încercarea obsesivă a actualului preşedinte de a transforma PSD în oaia neagră a coaliţiei”, dar şi faptul că “disperarea adversarului nostru îl face să se agaţe şi să folosească lucruri inacceptabile pentru funcţionarea statului”. “Vreau să-mi exprim preocuparea pentru înmulţirea situaţiilor în care conversaţii de ale noastre şi lucruri care trebuie să fie, până la urmă, în interiorul partidului sau în interiorul vieţii noastre private sunt tot mai des spionate. Şi teama mea este că sunt făcute într-o manieră coordonată de către actualul regim politic, folosind şi abuzând de puterea statului român”, a spus Geoană, făcând referire la recenta iniţiativă a social-democraţilor de modificare a Legii de funcţionare a SPP şi STS.

Tema cu serviciile este, culmea, lanasată de oameni care ar purta clrifica situaţia sau măcar ar putea pune întrebări. Ce rezolvă ziariştii dacă tot urlă după servicii în gol fără să demonstreze nimic? Şi ce-ar trebui să înţeleagă un cetăţean cînd îi vede că se vaietă tocmai pe ăia care au puterea să ia măsuri cît de cît?

Noua paranoie găunoasă devine din ce în ce mai exasperantă. Îregistrările de tot felul car