Uneori Romania are efecte dureroase asupra oamenilor. Iata o poveste ca multe altele. Parea un caz de adaptare reusita a unui american in Romania. A stat aici mai multi ani, a reusit profesional, a devenit cunoscuta, a invatat limba, s-a implicat social, si-a facut o familie si multi prieteni. Pe scurt, parea fericita. A fost mereu critica fata de ce se intimpla la noi, insa a mers inainte. "Criticismul" sau parea doar atitudinea normativa fireasca a cuiva venit dintr-o civilizatie mai bine pusa la punct - mult mai bine - decit a noastra. Nimeni nu se gindea ca, de fapt, acesta era simptomul unei cronice inadaptari. Personal, nu m-am gindit la asta pina am vazut-o plingind. Acum este in SUA si nu mai vrea sa se intoarca in Romania. Isi cauta un job in State, in Marea Britanie, unde o fi, dar nu in Romania. Simplul gind ca ar trebui sa se intoarca o face sa izbucneasca in plins. Ce o ingrozeste atit de tare? Pai aproape nici nu ar trebui sa ne intrebam, pentru ca, de fapt, stim prea bine, pentru ca simtim pe pielea noastra aceleasi lucruri. O inspaiminta si o revolta nivelul extraordinar de violenta interpersonala, agresivitatea cotidiana gratuita, irationala, dintre semeni. O cutremura indolenta autoritatilor. Lipsa de respect fata de lege, fata de reguli si de celalalt. Mizeria, zgomotul, mirosurile. Mitocania. Saracia cronica. Incetineala, inapoierea, provizoratul perpetuu. O nemultumeste imaginea de tara neasezata, isterica, bintuita de impostura si grandomanie, pe care o produce Romania. Si pentru asta plinge. Plinge pentru ca este un caz profund de implicare intersubiectiva: a considerat tot ce se intimpla in jurul ei in Romania ca fiind parte din povestea ei personala. Cetatean american fiind, te-ai fi putut astepta sa stea deoparte, superioara si rece. Dar activismul social este parte din educatia ei, la fel cum este parte din formatia multor americani. A fost