Pasionat de pescuit din copilărie, hunedoreanul, a participat la concursuri în ţară şi peste graniţe, dar a şi organizat, chiar el, zeci de competiţii. PROFIL
Născut. 18.07.1967.
Studii. Liceul Industrial Nr. 1, Deva.
Familie. Căsătorit, un băiat.
Nu a apucat să meargă cu bunicul lui la pescuit, în urmă cu mai bine de trei decenii, pe când bătrânul încă mai folosea ceea ce pescarii de azi ar considera doar nişte undiţe rudimentare: beţele din bambus. Prima oară a pescuit pe la 9 ani, la balta Săuleşti, vreo „40 de cărăşei”.
„Nu am umblat niciodată după capturi mari, iar cel mai mare peşte pe care l-am prins cred că a fost un crap de 8 kilograme, însă la concursuri nu este important să prinzi o singură captură, chiar dacă aceea este foarte mare. Greutatea totală este cea care contează în alcătuirea unui clasament. Capturi mari am avut şi eu, cum a fost peştele care mi-a luat 300 de metri de fir de pe mulinetă sau, altădată, un somn uriaş, care mi-a tras băţul în apă, însă, din păcate ,pe acelea nu am reuşit să le aduc la mal”, a spus Adrian Sebesten.
Cel mai vechi concurent din judeţ
În 1981 a participat la prima competiţie, iar în 1983 avea să câştige bronzul cu echipa de juniori, la Slatina. „Sunt cel mai vechi concurent de staţionar din judeţ, care încă mai participă la competiţii, iar în anul în care am fost medaliat echipa noastră era alcătuită din trei băieţi şi două fete. Atunci era cu totul altfel, participau şi fetele, însă acum interesul pentru pescuit, în general, este foarte scăzut. Majoritatea pescarilor din Hunedoara sunt pensionari, pentru că pe tineri i-a atras internetul. Sunt alte lucruri care îi interesează”, a adăugat Sebesten.
Mai puţină poluare
Dacă hunedoreanul detestă faptul că în judeţ se face „pescuit de tigaie”, undiţarii aducând acasă tot ce prind, deşi
