Cât mai avem oare pâna la marginea prapastiei? Pâna la marele crah national? Dupa cum decurg lucrurile se pare ca pâna la dezastru nu mai sunt decât câtiva pasi… Salarizarea unica si strângerea surubului de catre Guvern provoaca nemultumiri din ce în ce mai vizibile în cadrul unor categorii de bugetari, de care depinde, în mare masura, buna functionare a statului.
Sa începem cu justitia, una din puterile statului. Cei care împart dreptatea au trecut deja la fapte. Începând de la magistrati care vor judeca doar anumite cauze urgente si pâna la procurorii DIICOT care au anuntat ieri ca intra în greva. Nici politistii nu sunt tocmai multumiti de ce li se întâmpla, motiv pentru care i-am vazut cam des în strada, dar nu dirijând circulatia ci protestând cu pancarte împotriva umilintei la care sunt supusi. Ca sa nu mai vorbim despre cadrele din învatamânt, batjocorite în mod constant cu salarii „astronomice”, care risca sa se micsoreze (!?) începând cu anul viitor, conform noii grile de salarizare. Nu în ultimul rând, pusi sa lucreze dupa program european, medicii ameninta ca vor organiza, la toamna, un miting de neuitat daca li se vor taia sporurile.
La acest peisaj de-a dreptul sumbru se adauga si iminenta (dupa multi analisti economici) intrare în colaps a sistemului de pensii. Sacul pentru salarii a ajuns la fund si la CFR, motiv pentru care vor urma disponibilizari masive. În acest ritm si cu o campanie electorala pe cap, falimentul national pare iminent. Iar daca înainte de a ne îneca vom primi din nou o gura de oxigen, din acea cu „verzisori” de la FMI, costurile împrumutului vor fi suportate tot de noi, oamenii de rând si nu de ipocritii care conduc tara spre piezanie.
Cât mai avem oare pâna la marginea prapastiei? Pâna la marele crah national? Dupa cum decurg lucrurile se pare ca pâna la dezastru nu mai sunt decât câtiva pasi… Salarizarea unica