Atmosfera campaniei electorale incepe sa fie atat de marcata de scandaluri, ostilitate, violenta verbala, chiar ura, incat trebuie sa ne punem legitim intrebarea: "ce facem dupa alegeri?". Fiindca, peste trei luni, perioada electorala va fi trecut. Si vor urma cel putin trei ani in care esafodajul politic va ramane destul de stabil, fortat sa discute si sa coopereze in vederea luarii de decizii politice importante.

Logica unei campanii electorale intr-o tara ca Romania tinde sa devina una contrara logicii democratice. Altfel spus, lupta devine acuta, conflictele se ingroasa, iar atitudinile sunt intolerante. Raporturile de forta pleaca de la o premisa razboinica, dar care nu are niciun fel de corespondent in realitatea post-vot. E drept ca Traian Basescu a incercat. Aici a fost consecvent cu propriul discurs: a vrut sa distruga adversari politici, a vrut sa inlocuiasca partidele cu altele noi (PLD, UCM, PNG sunt constructii sustinute sa ia locul PNL, UDMR sau PRM pe scena politica). A vrut sa schimbe Constitutia si sa impuna legi mai majoritariste, care sa accentueze rolul unilateral al castigatorului in viata politica. A vrut sa schimbe echilibrul de putere din zona serviciilor secrete, a justitiei si, respectiv, a armatei (in unele zone chiar a reusit, chiar daca asta nu inseamna deloc mai multa transparenta si control democratic, asa cum ar fi trebuit). A vrut sa schimbe si rolul presedintelui in sine, propunand un model care i se potrivea lui personal mult mai bine.

Din nefericire pentru Traian Basescu, lupta sa cu sistemul nu a reusit. A vrut sa schimbe fundamental regulile de functionare a vietii publice in Romania si a esuat. De ce? Din doua motive foarte importante. Primul este acela ca sistemul s-a opus unor schimbari pentru care nu a fost deloc consultat. Modalitatea in care Basescu a vrut sa isi impuna "reformele" nu a fost deloc consensuala