Foarte multa lume vorbeste de evaziunea fiscala din România, dar foarte putini stiu cum este de fapt definita în legislatia noastra evaziunea fiscala. Partea proasta însa este ca nu cunosc acest lucru multi din cei care au ca principala atributiune de serviciu combaterea evaziunii fiscale, dar asta este alta poveste.

De aceea, cu riscul de a fi acuzat ca am copiat doar un text de lege, voi reproduce definitia evaziunii fiscale asa cum este data în Legea nr. 241/2005: “Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savârsite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidentierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.”

Daca vom face o simpla analiza a textului reprodus mai sus, vom consta