Un festival din Bucureşti arată cum muzica clasică poate trece peste barierele de limbă şi istorie. Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din lume mi-a reamintit că, în muzică, se pot regăsi sentimente naţionale puternice, scrie The Thelegraph. "După program, te-ai aştepta de la unul din acele festivaluri europene de renume, cum ar fi Salzburg sau Lucerna. De fapt, acestă paradă de talent muzical are loc la Bucureşti, dar există şi câteva evenimente se desfăşoară şi în alte oraşe româneşti", precizează din start jurnalistul Ivan Hewett.
Hewett lansează întrebarea firească: de ce Ministerul Culturii român a decis, ca într-un context nu tocmai prietenos generat de criză, să "arunce banii pe un festival de muzică clasică"?
"Răspuns rapid: cultura este o modalitate foarte bună de a atrage vizitatori străini şi pentru a umple toate acele hoteluri noi care au apărut în Bucureşti", scrie Hewett .
Bucureştiul, Micul Paris
El nu uită să precizeze că în perioada interbelica Bucureştiul a fost cunoscut drept Micul Paris.
"Bucureştiul ar putea părea neverosimil ca destinaţie turistică şi este adevărat că oriunde te uiţi există "suveniruri" sumbre ale epocii ceauşiste: blocurile de apartamente, bulevarde largi şi clădirile publice în stil egiptean monumental, stil preferat de mai toţi dictatorii din lume. Cu toate acestea, hotărârea lui Ceauşescu de a şterge trecutul istoric al Bucurestiului nu a reuşit", constată jurnalistul.
Cu un ochi avizat, al observatorul experimentat, Hewett e martorul care nu se zgârceşte la detalii: "Printre clădirile nou-nouţe şi blocurile de apartamente din timpul regimului comunist, există mici biserici ortodoxe, parcuri liniştite şi fermecătore străzi vechi (acum renovate), care amintesc de perioada interbelică, atunci când Bucureştiul a fost cunoscut sub
