Dacă tot i-am enervat săptămîna trecută pe cei care lucrează în sistemul de învăţămînt punînd întrebarea ridicolă, populistă, ignorantă şi stupefiantă "unde sînt părinţii în discuţia asta?", să continuăm seria articolelor contra curentului. Magistraţii. Sînt independenţi. Prea independenţi. Şi-au cîştigat înainte de 2004 independenţa faţă de guvern. Ce au făcut cu ea? Au făcut-o praf.

Să citim interviul acordat de doamna Mona Pivniceru, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, ziarului Cotidianul. Interviul se intitulează "Legea unică de salarizare este o lovitură de stat deghizată într-o formă juridică". Că tot scriam recent de comparaţii imbecile. Iar titlul nu este o interpretare jurnalistică abuzivă. Nu, chiar aşa a spus doamna Mona Pivniceru, preşedina Asociaţiei Magistraţilor din România: "Spun lovitură de stat pentru că, dacă legea trece în această formă, s-a încheiat cu statul de drept în România deoarece puterea judecătorească nu mai există şi nu mai are nici statut de demnitate publică". Nu aţi priceput tragedia? Se vede treaba că sînteţi nişte cititori populişti şi ignoranţi. Tragedia este următoarea: "Simplu. Dacă preşedintele are coeficient 15, iar un parlamentar 14, la magistraţi coeficientul cel mai mic este de 2,5, iar cel mai mare, în jur de 10". Deci, aţi priceput? Statul de drept începe de la coeficient 14 în sus, dacă e coeficient 13 e nasol, iar la coeficient 10 e lovitură de stat. Dar FMI... " îndrăzneşte reporterul. "FMI nu a cerut lichidarea puterii judecătoreşti" " se enervează doamna Pivniceru. Deci, la coeficiente de la 2,5 la 10 se numeşte lichidare. Acum pricepeţi? Nici eu.

E criză? Nu sînt bani la buget? Ce importă? "Legea asta nu respectă principiul drepturilor deja cîştigate" " devine doamna Pivniceru furibundă. Deci, salariul mare e un drept deja cîştigat, piară bugetul, noi vrem banii. 300 de milioane trebuie