Vladimir Tismăneanu, Zoe Petre, Cătălin Avramescu, Dragoş Petrescu şi Igor Caşu vorbesc pentru EVZ despre „moştenirea” ultimului conflict global. O singură sintagmă care ascunde o dramă globală, „al Doilea Război Mondial”, deschide o infinitate de poziţii. Raportările obiective aproape că nu-şi găsesc locul în spaţiul public, invadat de afecte şi „certitudini” fără bază. Sursa: AP Photo

Istoricii sau specialiştii în ştiinţe politice devin profesionişti fără obiect al muncii, confiscat de mulţimea care deja „ştie”, aprioric, tot.

Magistralul film „Nicky Ardelean, colonel în rezervă” propune o scenă antologică, deci reprezentativă. O sufragerie de bloc, o femeie absentă, pierdută în careul propriei tristeţi, printre cuvinte încrucişate, şi doi bărbaţi, unul în pantaloni scurţi şi maiou, altul în pijamale. „E uşor să te hazardezi în afirmaţii, dacă nu consulţi literatura de specialitate”, spune „domnul Florian”, chibiţ de vocaţie. Colonelul îl pri veşte sceptic. „Domnul Florian” nu renunţă: „Vorbim de interpretări, de speculaţii nuanţate, iar din pers pectiva asta, cu certitudine afirm că nu armata a fost la originea evenimentelor din august 23, 1944 şi a întoarcerii armelor împotriva hoardei naziste”.

„Domnul Florian” se dezlănţuie plonjând în teoria conspiraţiei, pedalând pe singurul cuvânt care i se pare că ar conta în istorie: masoneria. „Marii români erau scoţieni sublimi. Un sin gur cuvânt care de o manieră totală acoperă toate evenimentele istoriei: masoneria, Nicky, masoneria”. Nu există final fericit. Ardelean se revoltă: „Jigniţi uniforma şi demnitatea militară”. „Domnul Florian” termină înjurându-l pe Antonescu, „mareşalul vostru de căcat”.

EVZ vă propune altceva: recursul la oamenii care şi-au trăit viaţa în biblioteci şi în arhive, profesori consacraţi care privesc ultimul război mondial cu moderaţia şi pre