Comportamentul de om liber al generalului Stanculescu, documentat de HotNews.ro, contrasteaza grotesc cu vaicarelile in baza carora batranelul de dupa gratiile de la Jilava obtinea intreruperea pedepsei de 15 ani cu inchisoarea, pe motive medicale. Dovada: in loc de analize si spitale, fostul sef al armatei ceausisto-iliesciene isi consuma noptile prin cazinourile bucurestene. Fapt care demonstreaza inca o data cata incredere prezinta o instanta si un medic cand elibereaza infractorii pe motiv umanitar. Insa, cum pentru Codul Penal si pentru istoria tulbure a Romaniei persoana lui Victor Athanasie Stanculescu nu este o oaresicine, nici pasiunile acestuia nu au de ce sa scape interesului public. Iar pofta generalului pentru pacanele, abia ostoita prin cazinourile bucurestene, in timpul condamnarii pentru omorul savarsit la Timisoara, e elocventa pentru ce se intampla de doua decenii.
Unde? Intr-o tara pe care evolutia postdecembrista a desfigurat-o intr-atat incat a ajuns sa semene leit cu un om: cu Victor Athanasie Stanculescu. Pentru ca si tara, si omul lasa in urma, in drumul lor spre parvenire, pete vascoase pe propriul CV. Dupa ce dictatorilor le-a fost trecuta palma peste ochi, figura lui Stanculescu s-a impus imediat drept prim simbol al noii Romanii. Omul si tara au evoluat cot la cot. La inceput (in primii ani ’90), Victor Athanasie Stanculescu a fost indiscernabil asociat controverselor care vizau mortii de la Revolutie, chiar si comploturilor anti-Ceausescu. In aceeasi perioada, a pronunta "Romania" echivala cu a spune "Revolutie".
Dupa acest episod, si omul, si tara si-au continuat concubinajul. Temele publice s-au diversificat, Revolutia pierdea locul fruntas in dezbateri. Cum multe cadre din fostul sistem de informatii – armata, fosta militie, comert exterior etc. – au dat semnalul emanciparii, Romania a intrat rapid in zodia
