Principele Radu Duda a renuntat la cursa prezidentiala, dupa consacratul model al victimei. A fost invins, chiar inainte de lupta se pare. Dar cine l-a invins, cat timp securitatea lui Emil Constantinescu, avem motive temeinice sa credem, nu-i este chiar un dusman?
Ei bine, Radu Duda sustine ca este victima dreptei romanesti, a societatii civile, a mediului de afaceri si a presei, care nu au sprijinit proiectul sau politic. Asadar raul si ramul s-au coalizat impotriva altetii sale prezidentiabile. N-o fi cam mult?
Din start mi se pare ca Radu Duda se considera cu mult mai important decat este in realitate, daca a putut sa creada ca ar fi reprezentat o miza suficient de grea ca sa coalizeze o asemenea miscare de forte. Si apoi, care proiect politic? Este exact ceea ce nu am vazut la Radu Duda. Tot ce a zamislit au fost cateva discursuri cam generaliste si cateva actiuni de cartier.
Dar, dincolo de aceasta suprautoestimare, Radu Duda invoca niste circumstante absolut uluitoare si chiar in premiera pentru Romania. Ar fi pentru prima data si absolut remarcabil ca societatea civila romaneasca anemica, tot mai divizata si cu foarte putine parghii de putere, sa invinga pe cineva. Ea nu reuseste sa invinga nici atunci cand se coalizeaza cu adevarat in numele unor interese majore, de exemplu blocarea adoptarii codurilor penale fara dezbatere publica.
In plus, dl. Duda dovedeste ca nu prea intelege cum devine treaba cu societatea civila cat timp afirma ca, prin retragerea sa, intelectualii romani, cei multi si anonimi, "vor suferi o noua portie de umilinta". Adica societatea civila ii umileste pe intelectuali? Ma tem ca aici depasim zona autosuficientei si intram in cea a aberatiei.
Dar sa mergem mai departe. Dl. Duda se declara invins si de dreapta romaneasca. Care dreapta? Stanga, spune fostul prezidentiabil e in bu
