În urmă cu un an, mica Georgie a încercat să recapete controlul asupra enclavei separatiste Osetia de Sud. Ruşii au respins imediat armata georgiană, în oprobriul aproape unanim al Occidentului. Osetia de Sud şi Abhazia (cu o populaţie totală de 300 de mii de locuitori) şi-au declarat cu promtitudine "independenţa" şi au creat două noi suveranităţi fictive, ocazie cu care au dobîndit toate însemnele oficiale ale unor state: eroi naţionali, uniforme colorate, imn, steaguri, posturi de grăniceri, armată, preşedinte, parlament şi, cel mai important, noi oportunităţi pentru contrabandă şi corupţie.
Pînă acum, doar Rusia şi Nicaragua au recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Recunoaşterea din partea Rusiei a fost percepută, în general, ca o revanşă la recunoaşterea de către Vest a provinciei Kosovo (cu o populaţie de două milioane).
La o mie de mile mai la vest de Georgia este Republica Moldova (cu o populaţie de 3,5 milioane), aşezată între Ucraina şi România. Anexată de Rusia ţaristă în 1812, unită cu România în 1918 şi re-anexată de către Uniunea Sovietică în 1940, Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Moscova în 1991. Este o ţară membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a Consiliului Europei, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi a altor cunoscute instituţii internaţionale.
Principala figură istorică revendicată de Republica Moldova este domnitorul Ştefan cel Mare, care i-a bătut pe otomani într-o mare bătălie din secolul al XV-lea. Ţara produce şi vinuri destul de bune. O amintire de neuitat din recenta mea vizită în capitala Chişinău este afişul electoral al unui politician local, pe nume Lupu, care purta ochelari ce sugerau o viziune neclară.
Ca să ajungi cu maşina de la Odessa (acum aparţinînd Ucrainei) în Republica Moldova, trebuie să treci prin auto-proclam
